Confidentialitatea

    Toata lumea stie – sau ar trebui sa stie – ca ceea ce spui atunci cand te duci la psiholog nu poate fi divulgat catre o a treia parte decat in conditii acceptate de la inceput de ambele parti.
Daca nu ar exista acest drept la confidentialitate probabil ca oamenii s-ar duce la psiholog numai in situatii foarte grave. Esenta psihoterapiei – comunicarea sincera, autentica, dintre cel aflat in suferinta si cel care ajuta – nu ar mai fi posibila. De aceea este necesar ca oricine apeleaza un specialist in domeniu sa cunoasca ca secretul sedintelor este pastrat si nu poate fi divulgat catre altcineva decat in conditii acceptate de la inceput de ambele parti.

Conform Dictionarului Universal Ilustrat al Limbii Romane confidential se defineste ca ceva care ‘‘se spune sau se face in secret’’, care tine de redarea, de transmiterea unui secret,unei taine..
Dreptul la confidentialitate se aplica tuturor persoanelor majore. In cazul minorilor si al celor care, din motive de santate mintala, se afla sub tutela, acestia au dreptul la o confidentialitate partiala. Adica, niciuna din informatiile privitoare la acestia, capatate in timpul psihoterapiei, nu poate fi dezvaluita unei a treia parti, cu exceptia parintilor sau tutorilor, decat cu acordul scris al acestora din urma.
O dilema etica apare  in lucrul cu adolescenti, mai ales in cazurile in care psihoterapia este initiata si platita de acestia, exista si pareri privind dreptul exclusiv la confidentialitate al acestora. Daca din punct de vedere etic un asemenea punct de vedere poate fi acceptat, din punct de vedere legal discutia este inutila, intrucat legea da dreptul parintilor sau tutorilor de a fi informati cu privire la minorul aflat in grija lor. In acest caz, psihoterapeutul trebuie sa tina cont de principiul „primum non nocere” si sa ofere, daca i se cere, numai acele informatii care nu sunt de natura a aduce vreun prejudiciu adolescentului.
     Psihologii isi ghideaza activitatea dupa reglementarile Codului Deontologic al Colegiului Psihologilor din Romania dar si dupa Legea sanatatii mintale si protectiei persoanelor cu tulburari psihice. Conform acestora este necesara protejarea confidentialitatii oricarei informatii, in scopuri profesionale, si oricaror altor date privind identitatea clientului, diagnosticul, interventiile si evolutia survenite in relatia profesionala cu un client. Sunt supuse confidentialitatii „toate informatiile care devin cunoscute psihoterapeutului ca urmare a relatiei psihoterapeutice”.
Se poate pune intrebarea daca insasi numele celui care apeleaza la serviciile unui psihoterapeut este confidential. Nu se garanteaza in mod explicit anonimatul clientilor, dar acest lucru se intelege din precizarea ca „ toate informatiile care devin cunoscute psihoterapeutului ca urmare a relatiei psihoterapeutice” sunt supuse regulii confidentialitatii, asadar inclusiv numele persoanei.
Codul deontologic al Sindicatului National Francez al Practicienilor in Psihoterapie  (SNFPP) este mai explicit: „psihoterapeutul se supune regulilor uzuale ale secretului profesional care se extinde asupra a tot ceea ce el a vazut, auzit sau înteles în cursul practicii sale.” Cu alte cuvinte, sunt supuse confidentialitatii nu numai acele informatii furnizate de client pe cale verbala, ci si cele obtinute de catre psihoterapeut prin observarea clientului (de exemplu, informatia privind haina murdara de ruj sau de sange a clientului).
Codul SNFPP mentioneaza ca „psihoterapeutul ia toate precautiile necesare pentru a proteja anonimatul persoanelor pe care le consulta sau le-a consultat.” Acest lucru inseamna ca nicimacar faptul ca o anumita persoana este clientul tau nu poate fi dezvaluita
Exista insa si situatii in care consimtamantul clientului nu este necesar pentru divulgarea unor informatii. Desi exista inca dezbateri privind unele dintre aceste exceptii, toata lumea e de acord ca aceste exceptii exista si ca pacientul are dreptul de a le cunoaste inca de la inceputul psihoterapiei. In cadrul interviului initial cu un client, ar trebui atins si acest punct al confidentialitatii si al exceptiilor sale. Aceste informatii pot fi oferite clientului fie oral, fie sub forma unui document. A nu face acest lucru nu este atat un comportament neetic ( desi unele coduri etice prevad obligativitatea psihoterapeutului in acest sens) , cat mai degraba un comportament care poate duce la probleme, ceva mai tarziu.   
 Cazurile  in care pot fi folosite sau dezvaluite informatii cu caracter personal sunt:

•  Informatia legata de starea  de sanatate poate fi folosita doar pentru a va oferi servicii profesioniste. Fiecare membru al personalului care lucreaza in centre pentru persoane cu dizabilitati psihice  semneaza o declaratie de confidentialitate.
• Se pot dezvalui informatii cu caracter personal  altor profesionisti din domeniul sanatatii care va ofera tratament si/sau alte servicii conexe, tinand seama  ca acesti profesionisti vor avea o politica de confidentialitate asemanatoare. Informatiile cu caracter personal pot fi deasemenea dezvaluite familiei , prietenilor si/sau altor persoane pe care persoana direct implicata alege sa ii implice in ingrijire, doar daca ea este de acord. "În cazul în care cu acelasi client lucreaza doi psihologi în acelasi timp, acestia vor colabora pe cât posibil, fara restrictii de confidentialitate, exceptie facând situatia în care exista o opozitie clara din partea clientului în acest sens."

•  In cazul in care plata pentru serviciile psihologice se face prin intermediul unei case/societati de asigurari de sanatate, se pot dezvalui informatii cu caracter personal pentru derularea modalitatii de plata pentru serviciile oferite.
•   Informatiile confidentiale pot fi dezvaluite si la solicitarea organelor juridice, prin hotarari judecatoresti sau administrative, somatii sau alte proceduri legale.
•  Informatiile cu caracter personal pot fi folosite si  pentru a le transmite autoritatilor responsabile, atunci cand se considera ca clientul este o posibila victima a abuzului, neglijarii sau violentei domestice sau o posibila victima a altor infractiuni.
•  Nu reprezinta incalcari ale confidentialitatii impartasirea unor informatii obtinute in cadrul relatiei psihoterapeutice catre o terta persoana, in scopul unei supervizari, sau catre public, in scopul unei comunicari cu caracter stiintific, atata timp cat cel care face acest lucru s-a asigurat ca a eliminat sau modificat toate acele informatii care ar putea duce la identificarea clientului.
•  In cazul in care este dat in judecata de un client sau este reclamat la comisia de etica locala, psihoterapeutul, in virtutea dreptului la aparare, poate dezvalui informatii considerate altminteri confidentiale pentru a-si sustine nevinovatia. Totusi, pentru ca acest lucru sa nu devina un impediment in calea dorintei unui client de a raporta un caz de malpractice, atat comitetele de etica ce analizeaza astfel de cazuri cat si tribunalele ar trebui sa asigure limitarea accesului la respectivele informatii (audieri fara public, documente sigilate etc.).

In toate aceste situatii in care psihologul este indreptatit, etic si/sau legal, sa incalce confidentialitatea clientilor sai, psihoterapeutul are obligatia de a dezvalui numai acele informatii care sunt strict necesare pentru indepartearea pericolului
Printre cauzele care duc la dificultati in pastrarea confidentialitatii se numara:

•  Psihologi slab pregatiti care au tendinta de a barfi, de a face pe plac altor persoane si de a folosi in scop personal informatiile obtinute de la clienti

•  Motivatiile unor persoane care pentru a obtine avantaje de ordin material sau financiar sau pentru a se razbuna pe cineva, sau din curiozitate doresc sa aiba acces la accele informatii

•  Informatiile pastrate pe suporturi electronice pot fi transmite in orice parte a lumii intr-un timp extrem de scurt, iar pe de alta parte, aceste informatii pot fi accesate in mod ilegal de catre oricine dispune de cunostintele tehnice necesare.

Pastrarea confidentialitatii  nu inseamna  numai abtinere de la divulgarea intentionata a unor informatii, in scris sau oral. Sunt considerate incalcari ale dreptului la confidentialitate si situatiile in care  in care psihologul, in mod pasiv, prin neglijenta sau neatentie, a permis accesul unei persoane neautorizate la respectivele informatii, de exemplu la informatiile stocate in calculatorul sau.
David Joseph si Joseph Onek   considera ca si prin activitatea cotidiana din cabinetele psihologice este lezata intimitatea pacientului si confidentialitatea printr-o serie de actiuni de multe ori nebagate in seama.Astfel de actiuni sunt:

• Daca sala de asteptare este impartita de mai multi psihologi, pacientul isi simte in permanenta confidentialitatea neprotejata;

• Daca clientul este sunat acasa sau la locul de munca pentru a I se anunta ceva;

•  Anuntarea numelui clientului care urmeaza de catre secretara

O problema de etica apare atunci cand clientul nostru descrie in decursul terapiei elemente din viata intima a unei persoane din anturajul psihologului, incalcand astfel dreptul la confidentialitate al acestuia. O conduita etica ar presupune indrumarea clientului catre alt specialist.
    In concluzie am putea spune ca psihologii vor proteja confidentialitatea tuturor informatiilor adunate în timpul activitatilor lor profesionale si se vor abtine de la dezvaluirea informatiilor pe care le detin despre clienti, colegi, clientii colegilor, studenti si membrii organizatiilor, exceptie facând situatiile: pentru protectia sanatatii publice, pentru prevenirea unui pericol iminent, pentru prevenirea savârsirii unei fapte penale sau pentru împiedicarea producerii rezultatului unei asemenea fapte ori pentru înlaturarea urmarilor prejudiciabile ale unei asemenea fapte. Divulgarea, de catre psihologi, a unor date care le-au fost încredintate sau de care au luat cunostinta în virtutea profesiei, daca aceasta este de natura a încalca clauza de confidentialitate, este interzisa.

surse:

• Constantin Enachescu, Liliana Enachescu, Psihosomatica, Ed.Polirom, 2008
• Iustin Lupu, Ioan Zanc, Sociologie Medicala.ed. Polirom, 1999
• Legea 487/2002 -Legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice
• Sidney Bloch, Paul Chodoff, Etica psihiatrica, Editia a II-a, Asociatia Psihitrilor Liberi,Geneva Initiative on Psychiatry, 2000, p.338
• http://www.copsi.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=113&Itemid=71
• http://www.psihogen.ro/codul-deontologic-sindicatul-national-francez-al-practicienilor-in-psihoterapie.html