Fisa de dezvoltare psihomotrica Portage

           

            O fisa care ii poate ajuta pe parinti sa stabileasca cu usurinta la ce nivel de dezvoltare a limbajului se afla copilul lor. Ea  face parte dintr-un program mai complex vizand mai multe arii de dezvoltare dar eu nu voi prezenta decat partea referitoare la limbaj. Credeti ca ar fi interesant sa postez si cateva sugestii pentru realizarea fiecarui item? Sau care item anume v-ar interesa?

LIMBAJ 0-1 an

1. Repeta sunetele facute de alte persoane

2. Repeta aceeiasi silaba de 2-3 ori.

3. Raspunde la gesturi cu gesturi.

Ce tulburari de vorbire se pot observa din primele luni de viata?

       Cum am mai spus multitudinea de conditii de viata si diferentele de dezvoltare fac greoaie stabilirea precisa a unor limite intre tulburarile de vorbire si particularitatile de vorbire la aceasta varsta. Totusi sunt cateva indicii care pot fi observate de parinti si care ii pot conduce spre un consult specializat.
       Ceea ce remarca parintii in primul rand este o frecventa mai ridicata a  dificultatilor de exprimare fata de posibilitatile celorlalti copii. Trebuie insa tinut seama de faptul ca numerosi copii, in special baietii, au o dezvoltare intarziata a limbajului pana la 2-3 ani.
       Dar ce putem observa pentru a acorda atentia cuvenita tulburarilot patologice in primele luni de viata?
       Cum am precizat in postarea anterioara, caracteristic acestei perioade este ganguritul, o forma de joc care se manifesta mai ales atunci cand copilul este bine dispus si relaxat. La inceput nu este implicat auzul astfel incat ganguritul apare si la copilul surd.Dar mai tarziu, copilului ii va face placere sa se auda si astfel va repeta sunetul.Copilul surd  nu va realiza acest lucru si astfel ganguritul va disparea. Hipoacuzia (capacitatea auditiva scazuta) se poate si ea observa la aceasta varsta. Priveste cu mare atentia mimica si gestica celui care vorbeste, imitand miscarile buzelor si limbii.
Un prim semn al autismului este ignorarea de catre copil a prezentei mamei, a prezentei strainilor sau a plecarii mamei. Copilul nu ia in seama solicitarile afective ale celorlalti. In schimb este interesat in mod deosebit de obiecte, de fapt de anumite carcateristice ale acestora(ex rotile masinutelor).
In cazul dizartriei,  mama observa dificultati de supt, de deglutitie(inghit mai greu), sialoree(cantitate mare de saliva). Apar modificari structurale ale organelor vorbirii  (dinti, maxilare, palat) datorita presiunii exercitate de dificultatile de respiratie si miscarile necoordonate ale limbii.

Are copilul meu probleme cu vorbirea?

Ca logoped este o intrebare pe care o primesc frecvent de la mamici si bunici in special, ingrijorate de faptul ca  nepotul/ fiica /fiul nu vorbeste sau vorbeste mai putin decat cel/ cea a vecinei, colegei etc.
In cele mai multe cazuri nu sunt motive de ingrijorare, cauzele fiind diferentele de dezvoltare, mediul de viata sau pur si simplu fiind o temere nejustificata  a mamei.
Dar sunt si cazuri cand chiar sunt probleme.
Asa ca m-am gandit sa scriu cateva din etapele in evolutia limbajului, adica ce ar trebuie sa spuna  copilul la o anumita varsta.

Confidentialitatea

    Toata lumea stie – sau ar trebui sa stie – ca ceea ce spui atunci cand te duci la psiholog nu poate fi divulgat catre o a treia parte decat in conditii acceptate de la inceput de ambele parti.
Daca nu ar exista acest drept la confidentialitate probabil ca oamenii s-ar duce la psiholog numai in situatii foarte grave. Esenta psihoterapiei – comunicarea sincera, autentica, dintre cel aflat in suferinta si cel care ajuta – nu ar mai fi posibila. De aceea este necesar ca oricine apeleaza un specialist in domeniu sa cunoasca ca secretul sedintelor este pastrat si nu poate fi divulgat catre altcineva decat in conditii acceptate de la inceput de ambele parti.

De ce comunicare?

Pentru ca multi dintre prietenii si cunoscutii mei au avut de suferit din cauza barierelor de comunicare. Pentru ca si eu am suferit. Si pentru ca un cuvant spus atunci cand trebuie si cum trebuie te poate salva. Si pentru ca acelasi cuvant te poate dobori.

De ce?

De ce inca un blog de logopedie? Pentru ca din ce in ce mai multi copii au tulburari de vorbire. Pentru ca din ce in ce mai multi parinti inteleg ca este nevoie de interventie specializata pentru a trece peste aceste tulburari. Pentru ca unii parinti vad probleme si acolo unde nu sunt. Pentru ca multi parinti spera ca aceste probleme o sa dispara de la sine si pentru ca nu se intampla asta. Pentru ca acei copii cu tulburari ajung la scoala si apar probleme si acolo.

De ce creativa? Pentru ca multi dintre noi au uitat cum e sa fii copil. Cum e sa te joci. Si ca prin joc poti invata. Si pentru ca prin creativitate si cea mai  plictisitoare activitate devine placuta.